joi, 30 decembrie 2010

Despre conditia psihologului ….

Nu demult,in urma cu cateva zile ,am dat din nou ( pentru a cata oara ?..) peste  prejudecatile  celor care “isi calca pe inima “ si spun “ hai sa o incerc si pe asta” ,sa merg si la un psiholog.
“Problema” este in insasi modul de gandire al persoanei care ajunge gandind in felul acesta la psiholog .Gandind astfel  ne transforma si ne “muta “ ocupatia intr-o zona ce tine mai mult de alte  meserii  practicate de cu totul  alt tip si  coloratura ,asezandu-ne cumva intre Mama Omida si Harry Houdini , trecand cumva prin toate nuantele dintre cele doua nume ( dar insumand intelesuri ca : teama ,ignoranta,mister,astrologie ,mistica)
Modul de a gandi astfel nu numai ca te “ impietreste “ ( fara nici un fel de < vraja > sau descantec ..) dar te trimite urgent inapoi cu cateva secole ; in Evul Mediu.
Te intrebi cum de mai rezista asemenea clisee de gandire in sec XXI ? Si totusi ,chiar daca ne situam cronologic intr-un prezent modern ,in care societatea ,se presupune ,ca a scapat din intunericul ignorantei si din zona de influenta a vrajitoriilor sau descantecelor ,
realitatea de zi cu zi este ,din pacate ,alta.
Cu toate scuzele pe care le putem invoca  privind faptul ca “ am iesit din intuneric” de sub “ cortina de fier” abia acum douazeci de ani,se pare ca mai avem nevoie de cel putin inca pe atat pentru a ne deschide ochii si a ne obisnui cu “ lumina”.
Pornind de la gandirea ca “ nu ma duc la psiholog pentru ca daca ma vede lumea spune ca sunt nebuna “ se poate ,prin extensie, ajunge pe acelasi mod de gandire la “ nu ma duc la medic ,pentru ca o sa-mi spuna ca sufar de o boala incurabila…”ceea ce nu este cat se poate de neobisnuit in modul de gandire al multora….
In aceasta “ cupola “ in care in care multi se <inchid > in mod voluntar dar numai de teama de a deschide ochii, ajung sa te surprinda oamenii care au inteles ca a te duce la psiholog atunci cand ai o problema este similar cu a te duce la un medic pentru a-ti prescrie un tratament pentru o boala obisnuita…
Teama aceasta de inchipuitul “stigmat” , < daca ma vede cineva ,se va spune ca sunt nebun> , nu face decat sa ne arunce inapoi in negurile ignorantei ,din care mai apar razbatand din stiri de o zi “fapte diverse”: de genul < s-a sinucis> ( lasand sau nu explicatii ) sau “a ucis” ( avand un mobil mai mult sau mai putin relevat).
Incercand sa ne “castigam “ locul in acest tip de societate ne lovim la tot pasul de prejudecati care au patruns adanc in “stalpii” traditionali ai societatii noastre : medicul si preotul  ( si au fost alimentate sau autoalimentate din insasi orgoliul meseriei de catre cei care gandesc  ca se pricep la toate  doar pentru ca se bucura de o aura traditionalista; in fond  nu este nimic nou sub soare : traditionalul a incercat intotdeauna sa puna piedici “noului” din teama de a pierde ceea ce a “castigat”.Aceasta ,bineinteles .pentru toti acei
“ miopi”  care in loc sa isi puna ochelari de corectie ,se incapataneaza sa-si dea cu presupusul asupra formelor pe care abia le disting si ridicand “ intelegerile “ asupra plasmuirilor lor la rangul de lege.Incepand sa ne schimbam optica si respectandu-ne intre bresle ,am avea o rata mult nai mare de succes ca “tamaduitori “ ai societatii.
Dincolo de orgolii , <daca fiecare ,ar sadi o floare > , poate ca incet,dar sigur ,norul acesta de ignoranta ,ceata aceasta,se va risipi aducand beneficii tuturor celor implicati si in primul rand celor in suferinta.!Nu are nimeni beneficii de lunga durata daca ,incercand sa-si depaseasca limitele competentelor sale si  mai ales  denigrandu-le pe celelalte bresle in speranta desarta ca un beneficiu imediat va aduce si un mai mare prestigiu breslei din care face parte , iar ,in caz de esec , invinuindu-i pe toti ceilalti ,mai putin pe lipsa de colaborare si schimbul real si folositor de informatii in scopul iesirii societatii de sub ignoranta…
Sarbatori fericite ! 
Psiholog Pitesti  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu