marți, 24 ianuarie 2012

Neincrederea ca forma de abuz

Cuvantul grecesc pentru credincios inseamna sa fii  “demn de incredere si de nadejde”.
De cate ori in viata ati avut experiente neplacute cand nu v-ati putut increde in cineva?
Dar cand voi va dati cuvantul se poate cineva bizui pe voi ca veti indeplini ce ati promis?
Multi dintre noi nu suntem demni de incredere . Lumea nu se poate baza pe noi ca vom face ceea ce spunem insa suntem extrem de furiosi cand cineva nu se tine de promisiune.
Intalnesc des in practica mea parinti care isi mint copiii si care apoi ii bat sau ii pedepsesc crunt pentru ca au mintit. Oare de ce ? Nu ei ii invata ca minciuna e o forma usoara de a iesi din situatie? Sau minciuna parintelui e una “buna” si a copilului e una “rea”?
Nu exista asa ceva dragi parinti!
Cand va mintiti copiii nu va suparati ca si ei va mint-doar voi i-ati invatat.
Cand parintele te minte e greu sa ai incredere in alti oameni. De asemenea cand parintii nu-si tin promisiunile fata da copii copii cresc si fac , cel mai adesea, la fel .
Cum sa invatam sa avem incredere ? Pur si simplu “exersand”…. E bine sa ai incredere desi increderea este un lucru fragil.
De ce consider eu neincrederea o forma de abuz?
Ce parere aveti de momentele din viata voastra cand cineva va spune : “ M-ai dezamagit! Si am avut incredere in tine “. Ce stari emotionale traiesti atunci ? Ce se intampla in sufletul tau ?
Aceste cuvinte le-ati auzit, cei mai multi dintre voi, de la parintii vostri. Si le folositi si voi in educatia copiilor uitand cum v-ati simtit voi cand le-ati auzit.
Neincredrea si suspiciunea permanenta a unor parinti fac mult rau .
Ganditi-va ce saditi in sufletul copiilor vostri.
Camelia Dragomirescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu